JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi. – V. jilăvi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umezi – V. jilav.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A JILĂVÍ ~ésc tranz. A face să se jilăvească; a umezi. /Din jilav
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE JILĂVÍ se ~éște intranz. A deveni jilav; a se îmbiba ușor cu un lichid; a se umezi. /Din jilav
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JILĂVÍ vb. a (se) umezi, (pop.) a (se) reveni. (Pământul s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) jilăvi ≠ a (se) usca
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jilăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. jilăveáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink