jidovínă s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într-un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de pământ din vechime; măgură, mamelon.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jidovínă s. f., g.- d. art. jidovínei; pl. jidovíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jidovínă f., pl. ĭ și e (bg. dŭždovina, d. dŭžd, ploaĭe, dŭždovnica, apă de ploaĭe). Mold., Trans. Adîncitură saŭ rîpă pe unde se scurge apa de ploaĭe și crește ĭarbă pe care oile o mănîncă cu poftă și se unflă. Șanț (în fundu căruĭa-s treĭ bîrne) pe care se dă drumu butucilor din munte (rev. I. Crg., 5, 126). – În Iașĭ și „rîpă (ponor) în care se aruncă gunoaĭele”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink