jeruít1, jeruítă, adj. (reg.; despre focul din vatră) scurmat, scormonit, răscolit.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
jeruít2, jeruítă, adj. (reg.; despre potecile din pădure) cu jaruri (marcaje) făcute, marcat.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
JERUÍ vb. IV. v. jărui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
jeruí2, jeruiésc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink