JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JELUITÓR s. v. reclamant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jeluitór adj. m., s. m., pl. jeluitóri; f. sg. și pl. jeluitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JELUITOÁRE ~f. înv. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări; bocitoare. /a jelui + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JELUITOÁRE s. bocitoare, (reg.) plângătoare. (~ la un mort.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink