JELUÍT, -Ă, jeluiți, -te, adj. (Pop.) Cuprins de jale1, plin de jale1; îndurerat, întristat, trist, jelit2. – V. jelui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
jeluít, jeluítă, jeluíți, jeluíte, adj. (pop.) 1. cuprins de jale, plin de jale; îndurerat, întristat. 2. dorit. 3. compătimit.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
JELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE JELUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclamație; a se plânge. /<sl. zălovati
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
JELUÍ vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
JELUÍ vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunța, deplânge, dori, învinovăți, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ținti, urmări, visa, viza.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
jeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeluiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink