JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei.. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.]. – V. jefui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

JEFUÍRE s. 1. v. jaf. 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. v. deposedare. 4. v. jecmăneală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV]. – Jaf + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A JEFUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violență); a jecmăni; a jumuli. /jaf + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JEFUÍ vb. 1. a prăda, (rar) a tâlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tâlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. v. deposeda. 4. v. răpi. 5. v. jecmăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jefuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink