JECMĂNÍ, jecmănesc vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní]. – Din jăcmán (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A JECMĂNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia; a jupui. 2) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin violență; a jefui; a jumuli. /Din jecman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JECMĂNÍ vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni, (fig.) a jumuli, a jupui. (Un negustor care își ~ clienții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jecmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. jecmăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink