JAPONÉZ, -Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau care este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia sau la japonezi; nipon. ◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

JAPONÉZ¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Japoniei sau populației ei; din Japonia; nipon. /<fr. japonais
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JAPONÉZ² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau este originară din Japonia; nipon. /<fr. Japonais
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JAPONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia. II. adj. referitor la Japonia sau la populația ei. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Japonia. III. s. f. chiflă împletită. (< fr. japonais)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JAPONÉZ s., adj. nipon.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

japonéz (japonéză), adj. – Nipon. Fr. japonaise, cu extindere la m. a consoanei caracteristice f. (după DAR, din it. giapponese, ceea ce pare incert); pentru der., cf. amorez.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

japonéz s. m., adj. m., pl. japonézi; f. sg. japonéză, g.-d. art. japonézei, pl. japonéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink