izotér adj. m., pl. izotéri; f. sg. izotéră, pl. izotére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isotér, -ă adj. (din vgr. isos, egal, și théros, vară). Geogr. Care are aceĭașĭ vară. Linie isoteră, trasă pe o hartă pin [!] punctele pe unde temperatura medie a veriĭ e aceĭașĭ. – Și izo- (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*izomér, izomórf, izopód, izoscél, izotér, izotérm, V. iso-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink