IZOMETRÍE s.f. Însușirea, faptul de a fi izometric. [Gen. -iei, var. isometrie s.f. / < fr. isométrie, germ. Isometrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOMETRÍE s. f. 1. însușirea, faptul de a fi izometric. 2. (mat.) transformare geometrică ce duce puncte diferite în puncte diferite și orice segment într-unul congruent cu el. 3. indentitate metrică a vocilor unei compoziții muzicale. (< fr. isométrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izometríe s. f., art. izometría, g.-d. art. izometríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink