IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A IZOMERIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOMERIZÁ vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink