IZOMÉR, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOMÉR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre substanțe) Care, având aceeași compoziție chimică cu o substanță, diferă prin structură și proprietăți de aceasta. /<fr. isomere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOMÉR, -Ă adj., s.m. (Substanță) care prezintă izomerie. [Var. isomer, -ă adj., s.m. / < fr. isomère, cf. gr. isos – egal, meros – parte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOMÉR, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izomér adj. m., s. m., pl. izoméri; f. sg. izoméră, pl. izomére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*izomér, izomórf, izopód, izoscél, izotér, izotérm, V. iso-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOMER ÓPTIC s. v. antipod optic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*isomér, -ă adj. (vgr. isomerés, d. isos, egal, și méros, parte). Chim. Compus din atomĭ asemenea și în acelașĭ număr. Corpurĭ isomere, acelea care, deși-s compuse din aceleașĭ elemente, aŭ totușĭ proprietățĭ diferite, de sigur [!] fiind-că aceste elemente îs așezate diferit. – Și izo- (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink