IZOGÓN, -Ă, izogoni, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care are (două) unghiuri egale. – Din fr. isogone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOGÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre figuri geometrice) Care are toate unghiurile egale. ◊ Curba ~ă curbă pe o hartă geometrică ce unește punctele cu aceeași valoare unghiulară. /<fr. isogone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOGÓN, -Ă adj. (Despre corpuri geometrice) Cu unghiuri egale. // s.f. izogonă – linie care trece prin punctele terestre de egală declinație magnetică. [Var. isogon, -ă adj., s.f. / < fr. isogone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOGÓN, -Ă I. adj. cu muchii asemănătoare sau identice. ◊ (despre corpuri geometrice) cu unghiuri egale. II. s. f. linie care unește punctele terestre cu aceeași declinație magnetică. (< fr. isogone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izogón adj. m., pl. izogóni; f. sg. izogónă, pl. izogóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink