IZOGAMÍE s. f. (Biol.) Formă primitivă de înmulțire sexuată, în care cei doi gameți care participă la fecundare sunt asemănători din punct de vedere morfologic. – Din fr. isogamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOGAMÍE f. Formă primitivă de înmulțire sexuală, caracterizată prin unirea a doi gameți asemănători din punct de vedere morfologic. /<fr. isogamie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOGAMÍE s.f. Proprietate a unor vegetale inferioare de a fi izogame. [Gen. -iei, var. isogamie s.f. / < fr. isogamie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IZOGAMÍE s. f. fuziune a doi izogameți; homoiogamie. (< fr. isogamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

izogamíe s. f., art. izogamía, g.-d. izogamíi, art. izogamíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink