IZOBÁRIC, -Ă adj. 1. (despre o transformare radioactivă) în care numărul de masă nu este modificat. 2. suprafață ~ă = loc geometric al punctelor din atmosferă unde, la un moment dat, presiunea aerului este aceeași. (< fr. isobarique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink