izidí (izấdí), izidésc, vb. IV (pop.) 1. (despre avere) a (se) părădui, a (se) risipi, a (se) chetui fără socoteală, a (se) mătrăși. 2. (despre oameni și dobitoace) a pieri, a se prăpădi, a muri. 3. (despre băuturi) a se strica.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

izidí (-désc, -ít), vb. refl. – 1. A se strica. – 2. A muri. Bg. izjaždam „a se consuma” (DAR), cf. sl. izŭjadati (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

izidésc v. tr. (vsl. izŭ-ĭadati, a consuma). Mold. Trans. Risipesc, consum fără folos: nu izidițĭ apa degeaba! V. refl. Mă risipesc, mă consum fără folos: unde s´a izidit atîta popușoĭ?
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink