izbái s.n. (înv.) 1. lovitură. 2. trântă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

izbáĭ n., pl. urĭ (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuĭva: ĭ-a tras un izbaĭ. – În nord și izbă, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink