IUBITÓR, -OÁRE, iubitori, -oare, adj. Care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos. – Iubi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IUBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iubește. /a iubi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IUBITÓR adj., s. 1. adj. v. afectuos. 2. adj., s. v. amator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iubitór adj. m., pl. iubitóri; f. sg. și pl. iubitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭubitór, -oáre adj. Care ĭubește, doritor: om ĭubitor de lux.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink