ITERATÍV, -Ă, iterativi, -e, adj. (Despre forme verbale sau despre propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. – Din fr. itératif, lat. iterativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ITERÁTIV ~ă (~i, ~e) gram. (despre forme verbale sau propoziții temporale) Care exprimă o acțiune repetată. /<fr. itératif, lat. iterativus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprimă o acțiune repetată, săvârșită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ITERATÍV, -Ă adj. 1. făcut, repetat de mai multe ori. 2. (despre verbe) care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. 3. (mat.) recurent, ciclic. (< fr. itératif, lat. iterativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ITERATÍV adj. (GRAM.) frecventativ. (Formă verbală ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iteratív adj. m., pl. iteratívi; f. sg. iteratívă, pl. iteratíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink