ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ISTORISÍ ~ésc tranz. (lucruri auzite, văzute sau însușite) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a nara. /<ngr. istoriso
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTORISÍ vb. v. povesti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoriseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istorisésc v. tr. (ngr. istorizo, aor. istórisa). Narez, povestesc, spun. – În sec. 17 istorésc (ngr. istoró).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink