ISTORIOGRÁF, istoriografi, s. m. Persoană însărcinată, în trecut, în mod oficial, să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. istoric. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiographe, lat. historiographus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTORIOGRÁF ~i m. Persoană care se ocupă (în mod oficial) cu descrierea istoriei unei perioade date. [Sil. -ri-o-graf] /<fr. historiographe, lat. historiographus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTORIOGRÁF s.m. Persoană însărcinată oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographe, lat. historiographus, cf. gr. historia – istorie, graphein – a scrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTORIOGRÁF s. m. autor, scriitor însărcinat oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric (III). (< fr. historiographe, lat. historiographus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTORIOGRÁF s. istoric, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istoriográf s. m. (sil. -ri-o-graf), pl. istoriográfi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*istoriográf m. (vgr. istorio-gráphos, d. ῾istoría, istorie, și grápho, scriŭ). Literat pasionat de a scrie istoria timpuluĭ luĭ: Racine și Boileau aŭ fost istoriografiĭ luĭ Ludovic XIV.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink