ISTORIOÁRĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTORIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la istorie) Povestire scurtă, de obicei distractivă. [Sil. -ri-oa-] /istorie + suf. ~oară
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istorioáră s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. istorioárei; pl. istorioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istorioáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. istorie). Mică narațiune, mică povestire de aventurĭ saŭ de întîmplărĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink