ISTM, istmuri, s. n. Fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTM ~uri n. geogr. Fâșie îngustă de pământ dintre două mări sau golfuri, care unește două continente sau un continent cu o peninsulă. /<fr. isthme, lat. isthmus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTM s.n. Fâșie de pământ care unește o peninsulă cu un continent sau două continente între ele. 2. (Anat.) Partea îngustă a unui organ. [< fr. isthme, cf. gr. isthmos, lat. isthmus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTM s. n. 1. fâșie care unește o peninsulă cu un continent, sau două continente între ele. 2. (anat.) partea îngustă a unui organ. (< fr. isthme, lat. isthmus, gr. isthmos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

istm s. n., pl. ístmuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*istm n., pl. urĭ (vgr. isthmós). Limbă de pămînt care unește alte doŭă pămînturĭ: istmu Corintuluĭ, al Suezuluĭ, al Panamaleĭ (fals de Corint, de Suez, de Panamá).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink