ISTERICÁLE s. f. pl. (Fam.) Acces, criză de isterie. – Din ngr. isteriká.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ISTERICÁLE f. pl. fam. Acces de isterie. /<ngr. isteriká
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ISTERICÁLE s. pl. (MED.) (fam.) nevricale (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.).
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
istericále s. f. pl.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*istéric, -ă adj. (vgr. ῾ysterikós, d. ῾ystéra, mitră [lat. úterus]). Med. Care e cuprins de isterie: o femeĭe isterică, un om isteric. Relativ la isterie: sufocațiune isterică. Subst. Un isteric, o isterică, un om, o femeĭe cuprinsă de isterie. – istericale f. pl. (ngr. ῾ysteriká, n. pl. Cp. cu zaharicale). Fam. Isterie: aŭ apucat-o istericalele.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
istericale s. f. pl. acces, criză de isterie
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink