ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

isteciúne s. f., g.-d. art. isteciúnii; pl. isteciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istecĭúne, V. istețime.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink