ISTEȚÍE, isteții, s. f. Istețime. – Isteț + suf. -le.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISTEȚÍE s. v. îndemânare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istețíe s. f., art. istețía, g.-d. art. istețíei; pl. istețíi, art. istețíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink