ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPÓL ~oále n. reg. Vas de lemn în formă de căuș, folosit la scoaterea apei din luntre. /<bulg. izpol
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPÓL s. v. căuș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispól (ispoále), s. n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ispól s. n., pl. ispoále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispól n., pl. oale (bg. izpol, vsl. ispolŭ, sŭpolŭ, ispol). Dun. Căușu (vasu) de lemn cu care se scoate apa care pătrunde în barcă. – Pe la Zimnicea și ispór. V. meredeŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink