ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPITITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ispitește; care atrage și ademenește; tentant; îmbietor. 2) (despre persoane) Care întreabă cu insistență dorind puternic (prin diferite vicleșuguri) să afle un secret; iscoditor. /a ispiti + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPITITÓR adj. v. ademenitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ispititor ≠ dezgustător, scârbos
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispititór adj. m., pl. ispititóri; f. sg. și pl. ispititoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispititór, -oáre adj. Care te duce (te atrage) în ispită. Cercetător, iscoditor, spion; babele-s foarte ispititoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink