ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPITÍRE s. v. analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, íntervenție, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispitíre s. f., g.-d. art. ispitírii; pl. ispitíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ISPITÍ ~ésc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) înv. (persoane sau caracterul și sentimentele lor) A pune la încercare. 3) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la vicleșuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPITÍ vb. v. tenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPITÍ vb. v. afla, analiza, cerceta, chestiona, cuteza, descoperi, examina, găsi, interoga, încerca, încumeta, îndrăzni, întreba, măsura, observa, proba, scruta, studia, urmări, verifica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A ispiti ≠ a dezgusta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitésc, imperf. 3 sg. ispiteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ispiteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispitésc v. tr. (vsl. ispytatĭ, a ispiti; sîrb. ispitati, a examina). Vechĭ. Cercetez, scrutez, examinez: a ispiti pe cineva ca să vezĭ ce știe. Azĭ. Cercetez, caut să aflu secrete: a ispiti slugile. Tentez, duc în ispită: baniĭ nu-l ispiteaŭ. Rar. Cercetez și aflu: el ispitise că așa era. V. refl. Mă încerc, tentez: nu te ispiti să trecĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink