ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPĂȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ispășește o vină sau o greșeală. ◊ Țap ~ persoană asupra căreia se arunca vina pentru o faptă comisă de altcineva. /a ispăși + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPĂȘITÓR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispășitór adj. m., pl. ispășitóri; f. sg. și pl. ispășitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispășitór, -oáre adj. Care ispășește. Țap ispășitor. V. țap.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink