ISOCHIMÉN, -Ă adj., s.f. v. izochimen.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*isochimén, -ă adj. (vgr. ísos, egal, și heimón, ĭarnă). Geogr. Care are aceĭașĭ ĭarnă. Linie isochimenă, trasă pe hartă pin toate punctele care aŭ aceĭașĭ temperatură medie a ĭerniĭ. – Și izo- (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink