ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISCODITÚRĂ s. v. creație, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iscoditúră s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iscoditúră f., pl. ĭ. Lucru iscodit, scornitură (o mașină, o mincĭună).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink