ischiuzarlấc s.n. (înv.) dibăcie, iscusință, șiretenie, șiretlic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

is- și ișchĭuzarlî́c n., pl. urĭ (turc. išgüzarlyk). Vechĭ. Istețime, pricepere, dibăcie, șiretenie, pișicherlîc. – Și ĭus- și ĭuș-. – Rar și ischĭuzarlíe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink