ISCHIÓN, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei părți care formează osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISCHIÓN s.n. Unul dintre cele trei oase care formează osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – șold].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ISCHIÓN s. n. os care, împreună cu ilionul și pubisul, formează osul iliac. (< fr. ischion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ischión s. n. (sil. -chi-on), pl. ischiónuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*íschion și -ón n., pl. oane (vgr. ishion, din aceĭașĭ răd. cu ischias). Anat. Partea inferioară a osuluĭ coxal în care se îmbucă osu coapseĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink