IRÚMPE vb. III. v. irupe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

IRÚPE, irúp, vb. III, Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irúmpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

A IRÚPE irúp intranz. 1) (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a izbucni; a se dezlănțui; a se declanșa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a țâșni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violență. 4) (despre ape curgătoare) A ieși din albie; a trece peste maluri; a se revărsa; a deborda. /<lat. irrumpere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. irumpe (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IRÚMPE vb. III. v. irupe.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRÚPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irúp, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRÚPE vb. v. erupe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. irumpe (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

irúmpe (irúmp, irúmpt), vb. – A ieși la iveală dintr-o dată, a năvăli. Lat. irrumpe (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui ru(m)pe. Part. nu se folosește. – Der. irupți(un)e, s. f., din fr. irruption.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

irúpe (a izbucni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. irúp
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. irumpe (după def. din DEX și DN) - LauraGellner