IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IREZISTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care face să nu poți rezista. /<fr. irrésistible
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IREZISTÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate rezista, împotrivi. [Cf. fr. irrésistible, lat. irresistibilis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IREZISTÍBIL, -Ă adj. căruia nu i se poate rezista, împotrivi. (< fr. irrésistible, lat. irresistibilis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IREZISTÍBIL adj. cuceritor. (Un zâmbet ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. sg. irezistíbilă, pl. irezistíbile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*irezistíbil, -ă adj. (mlat. irresistibilis, d. resistere, a rezista). Căruĭa nu i se poate rezista: forța irezistibilă a unuĭ torent, a uneĭ armate. Adv. În mod irezistibil.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink