IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IREDUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi redus; care nu se pretează la reducere. 2) (despre fracții sau expresii algebrice) Care nu poate fi simplificat. /<fr. irréductible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IREDUCTÍBIL, -Ă adj. 1. Care nu se mai poate reduce la o formă mai simplă. ♦ Care nu se poate simplifica. 2. (Fig.) Neîmpăcat, înverșunat; necruțător. [Cf. fr. irréductible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IREDUCTIBÍL, -Ă adj. 1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat. 2. (fig.) de neîmpăcat, înverșunat; necruțător. (< fr. irréductible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Ireductibil ≠ reductibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ireductíbil adj. m. reductibil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ireductíbil, -ă adj. (d. reductibil; fr. irreductible). Care nu poate fi redus (micșorat, simplificat, înfrînt): fracțiune, ecŭațiune, expresiune ireductibilă; adversar ireductibil. Chim. Oxid metalic ireductibil, care nu maĭ poate fi adus ĭar în stare de metal. Chir. Care nu se poate pune la loc: luxațiune ireductibilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink