IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredentist (2). – Din it. irredento.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IREDÉNT, -Ă adj. (despre un teritoriu, o populație) supus încă dominației străine, nerestituit patriei. (< fr. irredento)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IREDÉNT adj., s. v. iredentist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iredént adj. m., pl. iredénți; f. sg. iredéntă, pl. iredénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink