IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRECUZÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi respins. 2) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială. Dovadă ~ă. /<fr. irrécusable, lat. irrecusabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IRECUZÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se poate respinge, care trebuie admis. [Cf. fr. irrécusable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRECUZÁBIL, -Ă adj. care nu se poate respinge, care trebuie admis. (< fr. irrécusable, lat. irrecusabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IRECUZÁBIL adj. (livr.) irefutabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Irecuzabil ≠ recuzabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

irecuzábil adj. m. recuzabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*irecuzábil, -ă adj. (lat. irrecusabilis). Care nu se poate recuza: mărturie irecuzabilă. Adv. În mod irecuzabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink