ireáză s.f. (reg.) 1. stârpitură, ființă anormală. 2. om de nimic, secătură, aducător de rele, pramatie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ireáză f., pl. eze (d. irez). Munt. Fam. Persoană slabă și urîtă: o față ca de irează, mototolită în zbîrciturĭ (CL. 1920, 521) o irează de copil, de femeĭe. – Și iroază. V. ĭazmă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink