irát (iráturi), s. n. – Venit al domnitorului. Tc. irad (Șeineanu, III, 71; DAR). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

irát n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] irad). L. V. Venit al statuluĭ, maĭ ales din birurĭ (Beld. 2465 și 3950). – Și erat și haĭrat. V. ghelir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

IRÁT, iraturi, s. n. (înv.) Venit material al unui domn; acciz. – [Dicționarul de arhaisme și regionalisme, Ed. Saeculum Vizual, 2002]
Sursa: Neoficial | Adăugată de cdv | Semnalează o greșeală | Permalink