IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care nu este rațional; contrar logicii; ilogic. ◊ Număr ~ număr care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi. [Sil. -ți-o-] /<lat. irrationalis, fr. irrationnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IRAȚIONÁL, -Ă adj. Împotriva gândirii logice, contrar logicii; nerațional. ♦ (Mat.) Număr irațional = număr care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație irațională = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. irrationnel, lat. irrationalis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRAȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este împotriva gândirii logice, contrar rațiunii. 2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație ~ă = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. (< fr. irrationnel, lat. irrationalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IRAȚIONÁL adj. v. absurd, ilogic, nelogic, nerațional, stupid.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Irațional ≠ rațional
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iraționál adj. m. rațional
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iraționál, -ă adj. (lat. irrationalis). Contrar rațiuniĭ: purtare irațională. Mat. Se zice despre cantitățile care n´aŭ nicĭ o măsură comună cu unitatea, ca rădăcinile numerelor care nu-s pătrate perfecte. Adv. În mod irațional.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

irațională, valoare ~, valoare* rezultată din diviziunea (1) excepțională a duratelor* (triolet*, cvintolet*) etc. Termenul a fost împrumutat din matematică pentru a defini raportul dintre divizorul obișnuit al măsurilor* (2, cu multiplii săi, pentru cele binare*, 3, cu multiplii săi, pentru cele ternare*) și un divizor străin (5, 7, 9 etc.) apărut ocazional. Dar dacă trioletele, sextoletele*, septoletele* etc. dau într-adevăr raporturi iraționale (căci 2/3, 4/6, 4/7 nu pot fi exprimate prin fracții zecimale finite), în cazul duoletelor*, cvartoletelor* sau cvintoletelor, termenul de „irațional” e aplicat într-un mod arbitrar, raporturile create (3/2, 3/4, 4/5) fiind, matematic vorbind „raționale”.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink