IPOSTÁZĂ, ipostaze, s. f. Stare, situație în care se găsește cineva sau ceva; aspect, înfățișare, chip. [Var.: (înv.) ipostás s. n.] – Din fr. hypostase.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOSTÁZĂ ~e f. Stare sau situație în care se găsește cineva. [Sil. -po-sta-] /<sl. ipostas, ngr. hypostasis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOSTÁZĂ s.f. 1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substanțe spirituale (individul – unul, intelectul și sufletul) care împreună cu materia constituie lumea inteligibilă. ♦ (În teologia creștină) Fiecare entitate a trinității. 2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale. 3. Stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare. [Var. ipostas s.n. / < fr. hypostase, cf. gr. hypostasis – ținere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOSTÁZĂ s. f. 1. stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare. 2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin. 3. (în teologia creștină) fiecare entitate a trinității. (< fr. hypostase)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOSTÁZĂ s. 1. v. aspect. 2. v. situație. 3. v. împrejurare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ipostáză (situație, înfățișare) s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. ipostázei; pl. ipostáze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ipostáză f., pl. e (vgr. ῾ypóstasis, ceĭa ce e dedesupt [!], temelie, sediment, ființă, persoană). Med. Sediment, depozit (de ex., în urină). Teol. Ființă, persoană. – Vechĭ ipostás, n., pl. urĭ și e (ngr.). V. stat 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ipostază, ipostaze s. f. 1. Stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare, chip; p. ext. fază. 2. (În neoplatonism, la pl.) Trepte ierarhice ale principiului divin. 3. (În creștinism, în forma ipostas) Fiecare dintre cele trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, sub care este înfățișat Dumnezeu. [Var.: ipostás s. n.] – Din gr. ipostasis, sl. ipostasĭ.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink