IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IPERÍTĂ f. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IPERÍTĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iperítă s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IPERITÁ vb. I. tr. A infecta cu iperită. [< fr. ypériter].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IPERITÁ vb. tr. a infecta cu iperită. (< fr. ypériter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IPERÍTĂ (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink