IONIÁN, -Ă, ionieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Ioniei sau care era originară din Ionia. 2. Adj. Care aparținea Ioniei sau populației ei, privitor la Ionia sau la populația ei. ◊ Școala ioniană = cea mai veche orientare materialistă în filosofia greacă, apărută în sec. VII-VI a. Cr. în Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IONIÁN, -Ă adj. Care se referă la Ionia antică. ◊ Școala ioniană = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI î.e.n., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă. [Pron. i-o-ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. ionien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IONIÁN, -Ă adj. referitor la Ionia antică. ◊ propriu ionienilor. ♦ dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă. (< fr. ionien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ionián s. m., adj. m. (sil. i-o-ni-an); pl. ioniéni (sil. -ni-eni); f. sg. ioniánă, g.-d. art. ioniénei, pl. ioniéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ionián,-ă adj. Ionic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink