IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – V. iobăgi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

iobăgíre s. f., g.-d. art. iobăgírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IOBĂGÍ ~ésc intranz. 1) ist. A fi iobag; a șerbi. 2) fig. A munci din greu (ca un iobag); a presta o muncă grea; a șerbi; a robi. /Din iobag
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IOBĂGÍ vb. (IST.) a șerbi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iobăgí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgésc, imperf. 3 sg. iobăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iobăgeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink