INVINCÍBIL, -Ă, invincibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi învins; de nebiruit, imbatabil, neînfrânt. – Din fr. invincible, lat. invincibilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVINCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi învins; de neînvins; de nebiruit. /<fr. invincible, lat. invincibilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVINCÍBIL, -Ă adj. De neînvins, de nebiruit. [Cf. lat. invincibilis, fr. invincibile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVINCÍBIL, -Ă adj. de neînvins; imbatabil. (< fr. invincible, lat. invincibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVINCÍBIL adj. v. imbatabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. sg. invincíbilă, pl. invincíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*invincíbil, -ă adj. (lat. in-vincibilis). Care nu poate fi învins: armată invincibilă. Fig. Care nu poate fi distrus: argument invincibil. Adv. În mod invincibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink