INVESTITÚRĂ s.f. v. învestitură.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*investitúră f., pl. ĭ (fr. investiture, it. investitura). Acordarea solemnă a unuĭ feud, a uneĭ demnitățĭ ecleziastice [!], a uneĭ domniĭ dependente: investitura luĭ Cuza la Constantinopol (1861).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink