INVESTIGÁȚIE, investigații, s. f. Cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. [Var.: (înv.) investigațiúne s. f.] – Din fr. investigation, lat. investigatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVESTIGÁȚIE ~i f. 1) Studiu amănunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; cercetare. 2) Lucrare scrisă în care este studiat ceva amănunțit. [G.-D. investigației; Sil. -ți-e] /<fr. investigation, lat. investigatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVESTIGÁȚIE s.f. Cercetare minuțioasă, făcută sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. ♦ (Med.) Cercetare clinică și de laborator a unui bolnav. [Gen. -iei, var. investigațiune s.f. / cf. fr. investigation, lat. investigatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVESTIGÁȚIE s. f. cercetare minuțioasă și sistematică făcută cu scopul de a descoperi ceva. (< fr. investigation, lat. investigatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVESTIGÁȚIE s. 1. v. analiză. 2. v. investigare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

investigáție s. f. (sil. -ți-e), art. investigáția (sil. -ți-a), g.-d. art. investigáției; pl. investigáții, art. investigáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*investigațiúne f. (lat. in-vestigátio, -ónis). Cercetare, urmărire: poliția a început investigațĭunile pentru descoperirea hoților. – Și -áție și -are.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink