INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. și pl. invectiveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTÍVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVECTÍVĂ s. v. înjurătură, jignire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

invectív adj. m., pl. invectívi; f. sg. invectívă, pl. invectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ [!]. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink